Cruce încrestată manual, în lemn de fag, după o veche artă sculpturală românească.
Am denumit-o “din zona Hunedoarei” fiindcă m-am inspirat dintr-o furcă de tors din acea zonă[1] (a se vedea ultima imagine). După cum se poate observa, cei care împodobeau aceste furci de tors folosea nu doar elemente de crestătură ci și de traforare. Un detaliu foarte important care înfrumusețează suplimentar rezultatul final.
La fel ca și pe celelalte obiecte, și aici motivul central, soarele, element de mare încărcătură simbolică, reprezintă echilibrul, armonia şi pacea. Acest element solar se găseşte încă pe unele biserici de lemn, monument istoric, din sec. XVII – XVIII înscrise pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din România.
Elementele secundare sunt încrestate în formă de cruce, numită de specialiştii în simbolistică “semn al semnelor”, unul dintre simbolurile fundamentale ale Creştinismului reprezentând întâi de toate Răstignirea dar mai cu seamă Învierea Mântuitorului
Crucea este lucrată pe ambele fețe.
Lemn: fag.
Dimensiuni: H= 25 cm
La nr. 25 din Albumul lui D. Comșa găsim: Furcă de tors din Județul Hunedoara, comuna – satul Zăicani; denumire: Furcă împuiată, (încrestată, cu roți).
[1] “Crestături în lemn” , Album selectiv conținând 39 planșe cu 237 obiecte după originale țărănești, reeditare după “Album de crestături în lemn”, ediția 1909, întocmit de D.Comșa, ediție îngrijită de Ștefan Tancou, Editat de Revista Transilvania, Sibiu, 1979.
Lucrarea aceasta este unicat și face parte dintr- o colecție particulară.
