Am adus în atenția ta un fragment din cartea lui Ștefan Georgescu-Gorjan, care descrie ritmul de lucru a lui Brâncuși și modalitatea marelui sculptor de a aborda o lucrare:
“În luna august 1937 sunt chemat prin telefonul interior al fabricii de dl. inginer Georgescu care a fost șeful (…) tuturor lucrărilor complicate (…).
În birou am fost prezentat unei persoane zis domnul Brâncuși, necunoscut de mine.
– Flisec, să dai un dulgher – și i-a spus pe nume pe care să-l dau – și un loc, o cameră, unde să lucreze, și unde nu va intra nimeni străin de această lucrare.
Zis și făcut – ordin sever și execuție precisă!
Of, Doamne, ce-o fi și asta? mă întreb eu.
– Dă din cel mai bun material, foastene, dulapi din tei de 8 și 10 cm grosime, cameră separată în Turnătorie.
Trece o zi, trec două – lucru nimic! Trec și mai multe zile; când intru în cameră îl întreb pe dulgher:
– Ce faci, Oancea?
– Ascut la bardă și-l ajut pe domnu’ – tot pune foastene unele peste altele și verifică barda să taie bine.
– Dar nu știi ce vrea să facă?
– Nu știu, nu-mi spune, tot alta spune!
Peste vreo opt zile, domnul inginer Georgescu mă cheamă și mă face de două parale, că nu mă interesez, etc.
– Domnule inginer, în fiecare zi sunt acolo de două-trei ori și văd că nu se mișcă nimic. Dar nici nu știu ce vrea să facă domnul Brâncuși. Eu nu știu, Oancea nu știe, dar, precum văd eu, nici domnul Brâncuși nu știe ce vrea să facă!
– Ia-l mai scurt Flisec!
Zis și făcut. În cealaltă zi mă agățai de el scai – vorbe, vorbe! – îl lăsai în cameră, am zis ceva de doi sfinți și m-am dus la domnul inginer Georgescu. Am gândit că mi se rupe în mine inima de necaz. Acest om ne batjocorește, are să meargă la Târgu-Jiu sau București și va spune că noi nu știm să facem lucrarea!
Cum am terminat raportul, hop și domnul Brâncuși, la ultimele cuvinte ale mele:
– Domnule inginer, dați dimensiunile și tot ce vrea domnul acesta să facă! – și gata, a ieșit.
A doua zi m-a chemat domnul inginer și mi-a dat o schiță, a fost clară – de bucurie am zburat până în birou la mine. Făcui imediat planul și lucrarea a mers rapid: modelul, armătura pt miez și un șasiu expre’. A fost gata în 13 zile și predat la Turnătorie.”
Carol Flisec
…
“ Din această relatare pitorească rezultă diferența, ca de la cer la pământ, dintre stilul de lucru al lui Brâncuși, care muncea lent, gândit, pentru eternitate și ritmul trepidant al unor ateliere de producție industrială. Flisec nu concepea alt mod de lucru și de aceea credea că Brâncuși își bate joc de el când punea pe Oancea să-i ascută barda și să așeze foastene peste foastene”.
(Ștefan Georgescu-Gorjan, Amintiri despre Brâncuși, ed. Scrisul românesc, Craiova, 1988)
