Biserica lui Horea

Primul muzeu în aer liber din România

În Parcul Etnografic Național “Romulus Vuia” din Cluj, adică în primul muzeu în aer liber din România (înființat la 1 iunie 1929), printre multe construcții deosebite se află și o biserică din lemn care poartă până în zilele noastre urme străvechi.

Mai exact este vorba despre o biserica din stejar, din satul Cizer, judeţul Sălaj, construită în anul 1773, de către o echipă de dulgheri, coordonată de Horea ( conform unei inscripţii ), principalul conducător al răscoalei ţăranilor români din anul 1784[1]”.

Numele – Horea – era doar o poreclă după obiceiul lui de a “hori”, de a cânta, numele real al principalului conducător al răscoalei fiind Vasile Ursu Nicola.  Conform Dicționarului Enciclopedic, Vasile Ursu Nicola era lemnar de meserie[2].

Românii, în trecut, erau foarte pricepuți în prelucrarea lemnului, începând cu construcțiile de biserici, de case și terminând cu obiectele din gospodărie, obiecte care aveau în principal un rol practic dar și estetic și erau încărcate și de semnificații simbolice.

De ce am scris despre această biserică?

De fiecare dată când văd o construcție veche din lemn mă gândesc la efortul care a fost depus pentru a putea fi ridicată. În 1773, deci cu aproape 250 de ani  în urmă,  operațiunile de prelucrare a lemnului erau în cea mai mare parte executate manual, cu barda, cu toporul, cu joagărul, cu dalta, etc. Fără drujbă, fără gater, fără abrict (abricht), mai precis, fără nici un fel de utilaj cu motor. Chiar și transportul  lemnului se făcea, în funcție de zonă, cu carul cu boi sau cai. Fără camioane forestiere cu remorci și fără TAF-uri (Tractor Articulat Forestier) care astăzi golesc pădurile. Totul era simplu și în firesc.

 

După truda pe care a depus-o Horea și echipa lui de iscusiți lemnari – ce au lăsat în urmă? 

Iată, ceva minunat! După aproape 250 de ani admiri bisericuța aceasta impresionantă, la fel ca multe altele din lemn de la noi din țară. Pridvorul este deosebit.  Arcadele, prinse în cuie de lemn sunt  bogat decorate cu motive solare străvechi. Motivul funiei înconjoară biserica completată pe toată  lungimea  de „dintele de lup”,  după cum se poate vedea în imaginile atașate.

Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” are și el o poveste deosebită. Ca să îți stârnesc curiozitatea și să citești mai multe informații despre el, o să îți spun doar câteva lucruri.

Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia (1887 – 1963), și-a dorit ca în unele gospodării rurale să locuiască tot timpul ţărani și să viețuiască în parc de și când acela ar fi satul lor. Ar fi fost astfel nu doar primul muzeu din țară ci primul muzeu VIU, cu oameni care să trăiască permanent acolo.

Ce frumos ar fi fost. Sau ar putea fi încă…

În anul 1930 a fost adusă în muzeu o stână din Poiana Sibiului împreună cu ciobanul şi 75 de oi. De asemenea,  în aceeași perioadă, a fost deschis restaurantul muzeului, Gaudeamus, care oferea vizitatorilor produse tradiționale din Transilvania.

Pentru mintea și inima ta este musai să ajungi într-un astfel de loc

(Odată ajuns, vezi tu cât stai… )

Din nefericire însă, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a construcțiilor din Parcul Național Etnografic au fost distruse. După anii ’50, s-a început reconstrucția muzeului dar suprafața s-a micșorat de la 75 hectare la 16 hectare. Lucrurile s-au schimbat. Mult! Mai multe detalii găsiți pe site-ul muzeului,  http://www.muzeul-etnografic.ro.

Tot acolo veți putea afla mai multe informații legate de cele  50 de construcții care se numără printre cele mai vechi şi mai valoroase monumente de arhitectură din patrimoniul etnografic al României.

Iar dacă nu ai ajuns până acum să vezi „Biserica lui Horea” poți să o treci pe lista dorințelor. Negreșit va veni o zi în care te vei bucura, vizitând-o.

 

[1] Conform site-ului http://www.muzeul-etnografic.ro/ro/obiective-muzeale#60

 

[2] Dicționar Enciclopedic, vol III, H-K, pag.112-113, Ed. Enciclopedică, Buc., 1999